Andrei Pleşu - Despre scris

Memorabil finalul articolului lui Andrei Pleşu din Dilema veche, nr. nr.241 - 25 septembrie 2008:
În realitate, scrisul nu e niciodată o operaţiune de „execuţie“ tehnică a unui proiect prealabil. Oricine a practicat, intensiv, exerciţiul scrisului, ştie că el nu e punerea (finală) în pagină a unei căutări, ci căutarea însăşi. În încercarea de a formula, afli lucruri la care simpla cădere pe gînduri nu are acces. Expresia scrisă e un mod de a pricepe, şi e garanţia faptului de a fi priceput cu adevărat ceea ce voiai să pricepi. Cu alte cuvinte, nu poţi spune că ai înţeles un lucru, înainte de a-l fi exprimat. Şi nu o dată, la capătul frazei, al paginii sau al cărţii abia încheiate, te vezi întîmpinat de un sens diferit sau cu totul nou faţă de cel pe care l-ai avut în minte la început. Scrisul tău te-a dus mai departe decît propriul tău gînd. Scrisul tău s-a dovedit mai ingenios decît tine, ceea ce e totuna cu a spune că scrisul tău nu e doar al tău. Şi e cu atît e mai puţin al tău, cu cît e mai izbutit.

Statul pentru studenţi

Ideea că statul e obligat să dea, să dea, să dea rezistă şi la aproape 20 de ani de la căderea comunismului. Studenţii, de exemplu, ies în stradă şi strigă sloganuri de genul "dacă nu ne daţi locuri în cămine, nu mai învăţăm!". Culmea!!! De parcă statul ar fi obligat să rezolve problemele locative ale tuturor cetăţenilor săi! Din păcate, această idee este cultivată, din populism, şi de politicieni şi de presă. O dezbatere serioasă şi profundă despre rolul statului nu se face.